din cartea Your Sacred Self de Wayne W. Dyer (1994).
Era odată o pereche de gemeni care locuiau în pântecele mamei lor. Unul, pe nume Credință, era plin de optimism și uimire cu privire la existența lor. Celălalt, pe nume Îndoială, era un sceptic, mereu îngrijorat și plângându-se.
Primul Geamăn (Îndoială): „Crezi tu în viața de după naștere?”
Al Doilea Geamăn (Credință): „Dar bineînțeles! Trebuie să existe ceva după naștere. Poate că suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce va urma mai târziu.”
Primul Geamăn: „Prostii! Nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar mai putea fi aceea?”
Al Doilea Geamăn: „Nu știu, dar va fi mai multă lumină decât este aici. Poate vom merge pe picioarele noastre și vom mânca cu gurile noastre.”
Primul Geamăn: „Asta e ridicol! Mersul e imposibil, iar a mânca cu gura e absurd! Cordonul ombilical este cel care ne asigură hrana. Și oricum, e mult prea scurt. Viața de după naștere trebuie exclusă din punct de vedere logic.”
Al Doilea Geamăn: „Și dacă lucrurile vor fi doar diferite față de cum sunt aici? Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic.”
Primul Geamăn: „Bine. Dacă ar exista viață după naștere, spune-mi de ce nu s-a întors nimeni de acolo? Nașterea este sfârșitul vieții, iar după naștere nu e nimic altceva decât întuneric, tăcere și uitare. Nu duce nicăieri.”
Al Doilea Geamăn: „Dar cu siguranță o vom întâlni pe Mamă și ea va avea grijă de noi.”
Primul Geamăn: „Mamă? Tu chiar crezi în Mamă? Dacă Mama există, unde este Ea acum?”
Al Doilea Geamăn: „Ea este în jurul nostru. Noi suntem o parte din Ea. În Ea trăim. Fără Ea, lumea aceasta nu ar exista și nici nu ar putea exista.”
Primul Geamăn: „Eu nu o văd. Este logic că nu este aici.”
Al Doilea Geamăn: „Uneori, când ești în tăcere și asculți cu adevărat, poți să-i percepi prezența. Îi poți auzi vocea iubitoare chemând de sus.”
Această parabolă este un instrument al lui Wayne Dyer pentru a promova perspectiva spirituală conform căreia moartea nu este sfârșitul, ci o tranziție către o altă formă de existență.
